Hotar între văzut şi nevăzut, între finit şi infinit este biserica.
În lumea satului românesc, biserica ocupă locul central, fiind punctul în jurul căruia gravita întreaga viaţă a satului o adevărată ,,axis mundi’’.
Începuturile vieţii creştine în obştea Ciohorănilor se pierd în negura timpurilor. Pe lângă „țaitorii de minte", din neam în neam, documente vechi confirmă existenţa unui preot cu numele Epate ( document datat la 12 decembrie 7272/1764).
Adecă eu Sandul Furculiţ, căpitan depreună cu soţul meu Safta şi cu fiiul nostru Manoli vel cibucciu, dat-am zapisul nostru di pomană finului nostru lui Miron sin preutului Epate ot Ciohoreni, carile acel copil l-au botezat fiiul nostru Miron paharnic şi aşe 'm socotit noi aceşti, care-i mai sus ne-am numit, pentru sufletul nănaşu-său şi pentru sufletili noastre, a bătrînilor, am dat parte numai a noastră ci s'a alegi, din Chiperceni, din bătrînul lui Căbac, carili sintem tot dintr'o sămînţă cu Dumitraşco de Chiperceni şi cu Ghioni de Cornova cu părintile nostru văr primare, însă noi am dat numai părticioa a me, osăbiţi di altor fraţi ai noştri. Şi nime din niamul nostru să n'aibă, adică de fraţii mei, a răspunde şi să-i fiie vecinică daniia, să să hrăniască în tot locul nostru. Insă şi preutul Epate, cumătrul nostru, cît a trăi, să aibă a ne pomeni la sfînta leturghii şi finul nostru Miron, vrînd Dumnezău să cadă la acest dar preuţăsc, iarăş să fim pomeniţi ca nişti părinţi ai sai.
Actuala biserică poartă hramul „Sfântului Ierarh Nicolai" si a fost zidită în anul 1864, cu cheltuiala domnitorului Mihail Sturza (1794-1884) cu „ajutorul poporanilor".
Biserica este aşezată în mijlocul satului, intrarea în curtea ei facându-se prin partea de miazănoapte, pe sub clopotniţă. Planul general al bisericii este alcătuit dintr -o naovă mare, cu absidă răsăriteană și absideole laterale, schiţând un pronaos în partea apuseană. Ea face parte din tipul bisericilor moldoveneşti zidite în epoca decadentă. Fundaţia este din piatră, zidul gros de 1,5 m este din cărămidă. Acoperişul este în şarpantă, realizat din schelet din lemn şi acoperit cu tablă. În partea de apus se înalţă turla clopotniței, formând o unitate cu fața apuseană a bisericii. În axele absideolelor există contraforți înalți de 1,60 m și groşi de l x l m, care consolidează zidurile bisericii. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor, modernizat recent cu geam termopan și uşi din panel, sub formă de pătrat, cu latura de 330 .
Catapeteasma, lucrată de Iorgu Spataru-Roman, 1912, a fost înlocuită datorită degradării sale vreme de o sută de ani, cu o lucrare nouă, de stejar sculptat, bogat ornamentată, de meşteri nemțeni. Pictura nouă a catapetesmei a fost realizată în decursul anilor 2009/2010 de către profesorul Constantin Ciubotaru din Tg. Neamţ. Icoanele sfinţilor sunt redate în forma lor naturală și coloritul strălucitor al veșmintelor. Picturile, corect executate, s-au conservat bine timp de peste 70 de ani. Între anii 1988-1989 s-a refăcut pictura, în timpul preotului Petru Agavriloaiei, la tarnoşirea ei participând I.P.S. Pimen Suceveanul, pe atunci locţiitor al Mitropolitului Moldovei.
În anul 1864, prin Legea agrară a Iui Al. I. Cuza, parohia Ciohorăni a fost împroprietărită cu 8 fălci şi 40 de prăjini, conform „Procesului verbal de hotărnicie, întocmit în anul 1939 de inginerul hotarnic Mihai Vasilescu, din dispoziţia Mitropoliei Moldovei. În prezent, parohia deţine 10 ha. de teren agricol.
În arhiva bisericii nu este înregistrată seria preoţilor care au păstorit enoriaşii din sat, până spre cel de-al doilea război mondial. Se păstrează amintirea preoţilor Gheorghe, decedat în anul 1864, Iordache, decedat în anul 1868 , Ioan, decedat în anul 1900, Grigorie Popescu, decedat în anul 1918, Costache Popescu, decedat în anul 1925, Gheorghe Atanasiu, decedat în anul 1946 și Ioan Popa, decedat în anul 1964, îngropaţi în curtea bisericii către absida răsăriteană a acesteia. Au urmat preoţii Gheorghe Dimitriu, Ilicherie Inochentie, Petru Vladeanu, Popuțoaia Mitrea, Petru Agavriloaie, Liviu Vasiu și Ion Alexa (din iunie 1992 și în prezent). Fiecare a încercat să zidească atât biserica, spaţiu de rugăciune obştească, cât şi pe cea din inimile credinciosilor.
